The only real valuable thing is intuition

Un intelept spunea odata: "Daca iubesti cu adevarat pe cineva,lasa-l sa plece; daca se va intoarce,va fi al tau pentru totdeauna, iar daca nu, nu a fost niciodata al tau"...
Nimic mai adevarat! Avem simtul proprietatii atat de dezvoltat, incat uitam ca nu suntem stapani pe nimeni si nimic in lumea asta.
Dumnezeu ne-a dat cele zece porunci, ne-a educat asa cum isi educa un parinte copilul. Dar ne-a mai dat ceva: liberul arbitru. Ne-a dat posibilitatea de a alege. In viata avem marea sansa de la Dumnezeu sa ne alegem singuri drumul. Daca nu am gresi, nu ne-am intoarce din drum sa o luam de la capat de cate ori facem ceva ce nu este bine pentru noi insine, pentru ceilalti; n-am avea constiinta notiunii de "Pacat".
Ca si copiii, care incalca in mod frecvent regulile parintilor doar pentru ca sunt reguli, facem lucruri pe care le regretam mai apoi, desi ele par corecte in acel moment. Le regretam mai ales atunci cand suntem pedepsiti, cand ni se cere pretul pentru greseala comisa. Abia atunci ne gandim cu adevarat la Dumnezeu, abia atunci avem constiinta pacatului.
Se spune ca este mai bine sa regreti ceea ce ai facut, decat sa regreti ceea ce nu ai facut. Cred ca cel care a spus asta a fost un mare vanitos. Oricare dintre aceste doua situatii poate avea urmari in viata ta. Sunt multe momente in viata in care nu facem nimic atunci cand ar trebui sa facem ceva...
Referitor la simtul proprietatii, foarte putini au harul daruirii de sine; neconditionat, fara scopuri ascunse si din toata inima.
Multi dintre noi ne credem stapani deplini pe tot ceea ce avem si, din prea multa vanitate, avem impresia ca ni se cuvine totul. Nu ne intrebam nici macar o secunda la cei de langa noi , daca ne impartasesc gandurile si ideile... Si nici macar nu ne trece prin cap sa intrebam. Preferam sa-i chinuim pe ceilalti cu ambitiile noastre , cu dorinta de marire care ne duce spre pierzanie, in loc sa ne oprim din goana spre nimic si sa-i intrebam daca ei au aceleasi scopuri, au aceleasi vise ca si noi.
Cred ca vanitatea este unul din cele mai mari pacate, este principalul motiv pentru care lucifer a fost alungat din Rai. Dorinta de a fi stapan pe vietile altora, pe actiunile lor, pe sentimentele lor...
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa nu gandim, sa nu avem sentimente, sa nu gresim, ar fi creat niste roboti.. Ne-a creat tocmai pentru a invata ce inseamna iubire, ce inseamna dai din tot sufletul fara sa primesti nimic in schimb de la cel caruia ai daruit. Atunci, Dumnezeu iti da implinirea sufleteasca, iti da pacea si seninatatea. Este cel mai de pret dar pe care il poti primi.
Cand spun "a darui" , nu ma refer in mod special la partea materiala, ci la sentimente, la iubire de oameni...