Suntem binecuvantati de Dumnezeu cu suflet, cu imaginatie, cu sentimente...
Daca am amesteca toate acestea, am fi toti mai buni, am trai doar pentru a ne implini menirea pe pamant, pentru a crea o lume plina de iubire si pace, pentru a deveni mai inteleptiin descoperirea adevarului...
Doar ca aceasta lume este o utopie;oricat de mult am crede in ea, oricat am spera, ea este inca un vis, atata timp cat suntem manati de scopuri "marete" tot parcursul vietii.
Vrem sa lasam in urma nu suflet, nu intelepciune, nu capodopere, ci averi cat mai mari, un renume de om care a muncit toata viata pentru a strange cat mai mult... Se spune ca munca il innobileaza pe om. Asa este, atata timp cat muncim pentru a ne castiga existenta, pentru a face ceva cu inteligenta si corpul care ne-au fost date, nu pentru a-i exploata pe ceilalti si pentru a strange cat mai mult, fara masura. Sunt putini cei care au intelepciunea sa stranga averi in cer, nu pe pamant. Aceia sunt cei mai bogati…
Datorita imaginatiei si dorintei ca cei din jurul nostru sa fie, ca si noi,sinceri si bineintentionati, suntem tentati sa le atribuim calitati care lipsesc cu desavarsire. Cand realizam, in sfarsit, ca nu sunt ceea ce am crezut ca sunt, ar putea fi tarziu dar, indiferent de cat de tare ar durea, gasim puterea sa-I lasam in urma si sa mergem mai departe in drumul nostru spre cunoastere si implinire.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu